Asteptam ieri in statie sa ma duc spre oras. De la stop pleaca o dacie papuc, muncita vai mama ei, cu 4 insi pe bancheta din faţă. Probabil ca vazusera vreo fata la stop, sau auzisera/spusesera o gluma buna, oricum ei radeau. Cel pe care l-am vazut era in dreapta, cu un brat scos pe fereastra, si cu o privire de parca lumea era a lui. Nu mai stiu in ce film e o replica foarte misto : “cei mai fericiti oameni din lumea asta se duc seara acasa puţind”. Este vorba doar de satisfactia unei zile de munca. Cand stii ca ai terminat, ca ti-ai luat sau o sa iti iei banii, si ca ai facut o treaba buna. Imi place privirea asta la mine cand vin dimineata. In ultima vreme las taxiul si traversez parcul. Nu conteaza ca vin dupa o zi de ~20h de munca, nu conteaza ca am transpirat si sufletul din mine, sau ca ma dor calcaiele, si incheietura mainii drepte, nu conteaza ca mi-am borat matele de 2 ori si am iesit din buda cu zambetul pe buze ca sa nu le stric petrecerea. E doar un sentiment de implinire.

La patron nu am prea muncit pana acum, si din cate se vede nici nu o sa muncesc. In total 6 luni cred. Ei bine, la sfarsitul unei zile de munca acolo tot ce imi doream e sa ajung acasa sa fac un dus, sa dorm ca sa ma trezesc maine din nou. Nu aveam sperante ca se va schimba ceva, pentru ca ziua urmatoare ar fi fost la fel. Si cel mai probabil si cea care venea, si tot asa pana la sfarsitul saptamanii. Scandalurile din presa tineau cam 2 saptamani, asa ca era destul de usor de prezis climaxul unuia, sau perioada cand aveai cele mai multe articole pe o anume tema. Nu eram implinit, nu terminasem nimic.

Cand vin dimineata de la o nunta, stiu ca totul s-a terminat. Da, o sa mai editez pozele oamenilor, da, o sa ii mai vad cand le predau, dar asta e doar un bonus. Pentru astazi, totul s-a terminat. Peste cateva ore tre sa plec la alta nunta, dar de cele mai multe ori nu pot sa dorm, de nerabdare sa ajung la urmatorul eveniment.

Privirea de invingator tine doar cateva secunde. De cele mai multe ori nu te vede nimeni ca esti regele lumii. E totusi un vis frumos.

Song of the day: Quincy Jones – Lalo Bossa Nova

Majoritatea care il cunosc pe Quincy il stiu pentru tema din 007 alea vechi, tot o bossa nova, numai ca una numita soul. Asta e mult mai misto, si optimista zic eu

Nu am gasit link de youtube, asa ca am uploadat fisierul pe trilulilu.

Ma uimeste constant cat de prosti pot sa fie unii oameni. Are echipament, are 2 aparate dslr, are obiectiv ft luminos(f/2.8) si il foloseste la f/4, are un tele superb si cu toate astea incadreaza ca un cizmă. Iar privind setarile de iso, viteza si diafragma, e jale. White ballance nu cred ca si-a facut vreodata. Si cu toate astea impune prin statura. Are aproape 2m, si cand lumea vede blitzu isi inchipuie ca sunt inscrisi in istorie. Pacat ca din 3400 de cadre nu are nicio fotografie, numai poze miscate. Nu zic ca sunt cel mai bun, pentru ca chiar nu sunt. Dar macar incerc setari optime. Trag pana iese bine, si intotdeauna iese bine . Aseara ne uitam cu lori la primele nunti, mai exact niste poze de portofoliu. Mi-am amintit prima nunta la care am fost, si cat de inspaimantat eram. Am fost transpirat pana seara tarziu la restaurant, rosu la fata. Si au iesit niste poze superbe (fata de boul asta). Si eram timid si sfios, nu vorbeam cu nimeni, nu dadeam indicatii, nu nimic. Mda, un mare idiot in devenire.

Hai ca ma reintorc la editat pozele idiotului.

Va ziceam inainte ca ma simt urat, in ultima vreme nici nu ma mai uit in oglinda. Stiu ce jeg de om sunt. Mi-ar fi placut sa nu am familie, nici prieteni, ca sa ma fi putut arunca in seara aia.

Song of the very long day: U2 – City of blinding lights

Nu sunt un mare fan al baietilor, mai ales din cauza lui Bono, si a purtarii sale Maica Tereza. Dar au cateva cantece angelice, iar acesta e cel putin idilic. De adormit in căpiţe de fân, cu ochii spre luna, visand la noptile toride din oras.

PS mi s-au futut castile, se mai aude doar stanga. Astea m-au tinut 4 luni cred . Gotta move on sometimes

In ultima vreme am inceput sa visez ciudat. De la scene violente asupra unor cunoscuti, dar si necunoscuti, aseara am visat un al treilea razboi mondial. Zic aseara dar defapt doar acu cateva minute, REM declansandu-se doar in ultima parte a somnului. Eram pe undeva in America, student la nuj ce facultate ilustra. Incep sa apara zvonuri de protestatari care marsaluiesc pentru nuj ce drepturi. Guvernul american ia masuri, multimile devin tot mai mari, se recurge la violenta. Populatia e ultragiata, panica, isterie, etc. Chiar isi schimba hainele, protestatarii sunt imbracati in negru, politia e in alb. Io, aflandu-ma de partea binelui, tot in alb sunt, tip, ma gandesc, ma chinui. Aflu in cele din urma ca isteria plecase de la un profesor ce ar fi avut o idee privind noua ordine mondiala, il confrunt, imi rade in nas, il omor. Vin istericii dupa mine, fug, scap de ei, ii impusc cu shotgunu in faţă. Ce e interesant e ca visul avea si tente de comedie, de exemplu aflu sanctuar intr-un fel de biserica. Aia rai erau stransi intr-un cerc in fata bisericii, si murmurau. Ma primeste o calugarita, imbracata in alb, iar inauntru erau niste copii, la fel imbracati in alb, stateau la pupitre si scriau lectii. Pana la urma ajung intr-o camera adiacenta, unde se intalnea un mare consiliu. Dupa ce intru aflu ca defapt erau satanisti (nu nihilisti ca cei de afara), si fug cat mai repede de acolo. Cand visez si ma trezesc, sunt cateva momente in care ma hotarasc daca visul e destul de interesant ca sa il continuu, sau ma trezesc. M-am decis sa ma trezesc, pentru ca azi aveam destula treaba. Ce ma deranjeaza la genul de vise nu este violenta din ele, nici macar ideile care probabil sunt franturi furate din filme, ci este usurinta cu care omor, sau cat de bine ma simt in timp ce, sau dupa (chiar daca crimele sunt justificate de o ratiune din timpul visului). Probabil sunt nebun, ca geniu sigur nu am cum sa fiu.

Song of the day : Girls Aloud – Jump (for my love)

O melodie geniala. Din cate imi amintesc, cu asta s-au lansat fetele, care sunt erau castigatoare ale unui megastar sau ceva de genu din uk.