Geo este ReGeLe!

E destul de greu sa te obisnuiesti cu schimbarea. Eu unul am problema asta. Si nu ma refer la cat de catifelata ii e pielea, sau cat de bine saruta, ma refer la momentele de liniste sovaitoare. Momentele in care ma intreb daca e bine ce fac si cum. Iar daca mai am timp sa ma gandesc la asa ceva, sigur nu e bine. Apoi mai e si momentul cand la 11 noaptea te trezesti la crangasi la 41, in statie asteptand. Am inceput sa rad (in sine, nu-s nebun dinăla) de mine si de ce am ajuns. Stiam ca sunt prost, nu a fost o confirmare, a fost ca o trezire din vis. Reveria se terminase, era momentul sa ne ducem acasa.

Cel mai nasol e cand visezi ce muncesti. E momentul in care stii ca serviciul iti controleaza viata si visele. Eu unul m-am trezit amuzat. Viata mea are un sens, inca nu imi place in totalitate care e el, dar la fel ca un curs firav de râu de munte, o sa ma corecteze el inainte sa am eu ocazia. In ultimele luni am invatat atat de multe, a fost o adevarata desteptare. Vreau ca niciodata sa fiu fericit. Nu stiu cum inca, sau cu cine (am o idee sau doua), dar probabil detaliile astea vor fi estompate in curand.

Vara asta am sa ma indragosteeeesc, de tineee!

Song of the day: Amy Winehouse – Tears Dry on Their Own

Toata lumea o stie, stie cate a bagat in ea fetita asta. Melodia e ft buna, la fel ca albumul de pe care face parte

Cautarea unui inger e destul de dificila. Nu minimalizez in niciun fel semnificatia. Vorbesc de cautarea unei persoane caruia sa i te incredintezi. Cea care, atunci cand o sa cazi prima data, speri sa te prinda. Incepi de la ideea celei care a fost. Dar a trecut atat de mult, incat ori toate iti par ca seamana cu ea, si incepi sa sovaiesti, ori descoperi ca sunt atat de diferite, si o iei la fuga. Cand observi ca degeaba ai fugit, si ca nimeni nu te urmareste gâfâind, incetinesti pana la momentul in care timpul nu mai are rabdare. Iti iei avant, si sprintezi din nou. Charlie poate ca si-a ales ingerii altfel, io am iesit cu unul la o berica. Cand incepi de la 0, ai multe sanse sa tinzi spre infinit. Iti povestesti viata, spui intamplari, simti ca ai mai facut-o o data, dar esti intrigat sa vezi ca persoana din fata iti zambeste. Te amuza intamplarile celuilalt, relationezi pe plan muzical, povestesti despre prieteni comuni. Incerci sa construiesti cat mai multe, pentru ca, sa recunoastem, timpul nu e finit.

In general sunt blamat pentru ca recunosc ca ascult manele. Lumea nu intelege ca atunci cand tre sa fii intr-un mediu in care esti obligat sa le asculti, se mai leaga ceva si de tine. Nu ascult orice, asa cum nu ascult nici oricand. Una insa este din cretacicul manelelor, fiind atat de la inceput, incat se refera la gen ca si lautarie. O am pe telefon pentru ca imi aminteste de clasa a 8-a, cand un coleg a venit la scoala cu o caseta care avea desenat de mana titlul “Stelele muzicii lautaresti”. Imi aminteste de perioada cand, in muzica romaneasca nefiind decat bug mafia, genius, trei sud est, si alte 2 formatii ce intre timp au murit, lumea asculta si altceva, nefiind blamata pentru asta. Ca lucrurile au degenerat si manelistii sunt reprezentati de cocalari, este indubitabil. Oricum melodia e o porcarie, si in general le recomand sa dea skip cand dau de ea pe telefon. Pentru mine insa e un zambet in plus.

Song of the day Loredana Groza – Suflet Drag

E o melodie absolut remarcabila. Atat de pura, o voce superba, un beat energic dar in acelasi timp discret. Nu prea ascult muzica romaneasca, nu prea recomand. Asta insa e magie.