Geo este ReGeLe!

Daca nu cauti, sunt extrem de putine sanse sa gasesti. Dar daca nu vrei sa gasesti? Ce sa faci sa te lase lumea in pace? Pe cine sa incerci sa convingi ca stii ce e mai bine pentru tine? Ca nu vrei ajutorul lor, ca incercarea de a te autodistruge e voluntara si luata dupa mii de clipe de gandire? Inainte aveam o idee destul de romantica despre prieteni si prietena in general. Ma gandeam la ceva foarte simplu, si in mintea mea avea si sens.

Se da o situatie extrema, un râu de lavă ce curge prin oras. Mai e un singur pod, ultimul, iar comandantul armatei e prietenul tau. Dintr-un grup de anonimi te lasa pe tine sa treci, cam asta insemna prietenia pentru mine. Din pacate lucrurile sunt un pic mai complicate. Prietenul e acela care nu te lasa sa te autodistrugi. E acela care iti spune sa te gandesti obiectiv atunci cand nu vezi decat rosu in fata ochilor.

Am regasit o melodie geniala. Stiu ca spun asta destul de des, dar imi place sa cred ca am si dreptate.

Jimmy Eat World – Sweetness

BTW, v-am zis ca vreau sa mor?

E destul de ciudat cum ne completam unii pe altii. Cum devenim prin interactiune. Cum reusim sa incropim mici legaturi, gesturi noi, doar pentru a putea simti ca apartinem de ceva. Blogurile nu sunt o parte majora a vietii mele, ba chiar cred ca au intervenit doar in momentele mele cele mai triste. Acum 2-3 ani, cand la fel de singur eram, incercam sa apartin unei comunitati in crestere. Acum la fel, prin pierderea ei, incerc sa imi revin. Incerc sa stau pe picioarele mele, care din pacate s-au atrofiat. Imi trebuie un cadru stabil, cu care sa ma plimb, sa scrutez asperitatile drumului. Blogurile nu imi ofera asta, ci doar un mod de a ma refula. Sunt unele lucruri ce nu i le zici nici celui mai bun prieten, sau frate. Eu le-am scris aici, majoritatea sunt ascunse, dar exista

Saptamana asta am facut treaba mai tot timpul. Pentru ca sa nu fac doar un singur lucru, in general ascult muzica, deseori destul de tare, pentru ca sa ma pierd de toti si de toate. Si pentru ca imi place sa incerc inainte sa iau, ascult online, si iau doar ce imi place. Deseori am dat skip la melodia asta Sigur Rós : Von . Nu pentru ca nu imi placea, ci pentru ca nu imi inspira incredere, iar poza din dreptul ei ma facea sa cred ca o sa am de-a face cu niste poponari. Aseara, din blog in blog, am dat peste cineva caruia ii placea Sigur Ros, chiar modificase o poza in PS ca sa exprime mai bine decat miile sale de cuvinte ceea ce formatia asta ii inspira. La momentul cand citeam chestia asta, desi era o fotografie destul de pasnica, imi imaginam nuj ce formatie de rocareala, ţipete si alte cele. De-asta nici nu m-am interesat, doar am zambit ingaduitor si am trecut mai departe. Nu imi amintesc cum se numea tipul, si nici blogul lui cum se numea, si imi pare rau pentru asta. Ideea e ca azi, dand peste Sigur Ros, am zis ca tre sa incerc sa o ascult. Nu e nimic inteligibil, majoritatea sunt doar sunete, dar suna atat de bine! Acum am inceput sa iau albumul, aud ce are de oferit. Nu stiu daca imi place, sau o sa ramana doar melodia asta, dar sunt optimist din punctu asta de vedere. Iata cum imi revine modjo-ul. Stiu ca muzica m-a ajutat toata perioada asta, si stiu ca inca nu s-a terminat. Dar e cu mult mai suportabil.

Song of the day nu poa sa fie alta :  Sigur Rós – Von

Uitati-va si voi la ei, don’t they look gay? Cum zgarma ei in muşchiu ala.