Geo este ReGeLe!

Presedintele Yahoo …

Am primit cu totii massuri idioate despre un serviciu ce se va inchide, asa ca sunt uimit de fiecare data cand primesc ceva oficial. Prima oara a fost photos.yahoo.com, care s-a inchis cu surle si trambite. Si pentru ca aveam o gramajoara de poze pe acolo, yahoo m-a anuntat ca pot sa imi transfer pozele, moca, la un serviciu de gen agreat de ei. Recunosc faptul ca am ales Flickr doar pentru ca era primul pe lista, dar acum ma felicit, pentru ca pot sa ma loghez acolo cu userul de yahoo (Nu stiam ca e detinut de yahoo). Azi primesc insa o instiintare bizara: se inchide Yahoo Briefcase. Aici chiar nu am nimic, si mi se pare trivial un serviciu de filehosting ce are capacitate de 30 mega in era fbx.ro. Dar presupun ca atunci cand tot spatiul de pe yahoo mail era 30 mega si filtram mailurile, un asemenea serviciu era bun.

Song of the day il ascult de ceva vreme, dupa ce am vazut un viral cu Brittain’s got talent, un show din Marea Britanie cu entertaineri geniali(nu doar cu si despre cantareti, but with peoples that actually do shit)

Singing in The Rain

Youtube link here

In ultima vreme nu mai merge Dc++-ul. Asta inseamna ca nu mai pot downloada melodiile gasite, asa ca rog prietenii. Inainte de era internetului non-stop aveam dialup. Aveam un calculator 486, fara CDROM, numai cu disketa. Asa ca luam cate o melodie per seara de net, dura cam 40 minute. Apoi ma duceam cu hardul la un amic de pe scara, unde copiam melodiile si imi facea tipu un cd audio. Era o mare satisfactie sa il pun la CDplayer, sa adorm pe muzica preferata. Oh, the good times

Acum insa, ca tot nu mai merge DC++, tin ferestre de youtube deschise, cu melodiile preferate. 5 la numar, cand deschid firefoxu incep sa cante toate deodata. e fun. Aseara i-am cerut altui amic sa imi caute cantecele pe dc++ si sa mi le dea. It worked. Azi am o alta preferinta muzicala, un tip genial. His name is DubFx. Vi-l recomand.

His Myspace shit is here : http://www.myspace.com/benjamiinfox

Daca aveti bani, luati albumu . Cum zicea cineva pe pagina de youtube, omu asta ar putea umple stadioane de oameni. Pure genious

E destul de greu sa te obisnuiesti cu schimbarea. Eu unul am problema asta. Si nu ma refer la cat de catifelata ii e pielea, sau cat de bine saruta, ma refer la momentele de liniste sovaitoare. Momentele in care ma intreb daca e bine ce fac si cum. Iar daca mai am timp sa ma gandesc la asa ceva, sigur nu e bine. Apoi mai e si momentul cand la 11 noaptea te trezesti la crangasi la 41, in statie asteptand. Am inceput sa rad (in sine, nu-s nebun dinăla) de mine si de ce am ajuns. Stiam ca sunt prost, nu a fost o confirmare, a fost ca o trezire din vis. Reveria se terminase, era momentul sa ne ducem acasa.

Cel mai nasol e cand visezi ce muncesti. E momentul in care stii ca serviciul iti controleaza viata si visele. Eu unul m-am trezit amuzat. Viata mea are un sens, inca nu imi place in totalitate care e el, dar la fel ca un curs firav de râu de munte, o sa ma corecteze el inainte sa am eu ocazia. In ultimele luni am invatat atat de multe, a fost o adevarata desteptare. Vreau ca niciodata sa fiu fericit. Nu stiu cum inca, sau cu cine (am o idee sau doua), dar probabil detaliile astea vor fi estompate in curand.

Vara asta am sa ma indragosteeeesc, de tineee!

Song of the day: Amy Winehouse – Tears Dry on Their Own

Toata lumea o stie, stie cate a bagat in ea fetita asta. Melodia e ft buna, la fel ca albumul de pe care face parte

Ma asteptam sa dureze mult, sa fie multa birocratie, si sa ma enervez. Insa dupa 6 ore de asteptat ca un bou pe un hol, ascultand femei barfind despre orice, nici macar indignat nu mai eram. Asta a fost cam penultimul pas. Mai e doar licenta, dar nici macar nu sunt ingrijorat. Nu vreau sa se termine totul, din moment ce nici macar nu era inceput. Acum 4 ani cand ma inscriam la facultatea asta ma gandeam cat de misto o sa fie totul, cum o sa fie mult mai bine decat facultatea de istorie, pe care o fentasem spunand ca nu imi place (bunica-meu, taica-meu, unchiu-meu in domeniu). Aveam multe vise, acum majoritatea sunt implinite. Cu toate astea nu sunt implinit deloc. Nuj ce naiba poa sa fie. Macar am creat un nou trend, si fratioru s-a inscris tot la facultatea asta.

Psiheea vorbeste despre barbatii fara pula si cei fara cuaie. Intre comentarii unu zice ca exista si o specie mai ciudata, care nu are nici pula nici coaie, si cred ca acolo ma inscriu. Idolatrizez prea mult, fara actiune directa. Imi place mai tot ce e nou, cu toate astea doar admir, si rar pun mana. Nu m-am considerat niciodata tupeist, desi multa lume ma considera asa. Cred ca cea mai mare temere a mea este de evident. Sa pun mana si sa fie evident ca mana mea nu are ce cauta acolo. Sa iubesc ceva si sa fie evident ca dejaba iubesc.

Cel mai mult imi place privirea.

Asteptam ieri in statie sa ma duc spre oras. De la stop pleaca o dacie papuc, muncita vai mama ei, cu 4 insi pe bancheta din faţă. Probabil ca vazusera vreo fata la stop, sau auzisera/spusesera o gluma buna, oricum ei radeau. Cel pe care l-am vazut era in dreapta, cu un brat scos pe fereastra, si cu o privire de parca lumea era a lui. Nu mai stiu in ce film e o replica foarte misto : “cei mai fericiti oameni din lumea asta se duc seara acasa puţind”. Este vorba doar de satisfactia unei zile de munca. Cand stii ca ai terminat, ca ti-ai luat sau o sa iti iei banii, si ca ai facut o treaba buna. Imi place privirea asta la mine cand vin dimineata. In ultima vreme las taxiul si traversez parcul. Nu conteaza ca vin dupa o zi de ~20h de munca, nu conteaza ca am transpirat si sufletul din mine, sau ca ma dor calcaiele, si incheietura mainii drepte, nu conteaza ca mi-am borat matele de 2 ori si am iesit din buda cu zambetul pe buze ca sa nu le stric petrecerea. E doar un sentiment de implinire.

La patron nu am prea muncit pana acum, si din cate se vede nici nu o sa muncesc. In total 6 luni cred. Ei bine, la sfarsitul unei zile de munca acolo tot ce imi doream e sa ajung acasa sa fac un dus, sa dorm ca sa ma trezesc maine din nou. Nu aveam sperante ca se va schimba ceva, pentru ca ziua urmatoare ar fi fost la fel. Si cel mai probabil si cea care venea, si tot asa pana la sfarsitul saptamanii. Scandalurile din presa tineau cam 2 saptamani, asa ca era destul de usor de prezis climaxul unuia, sau perioada cand aveai cele mai multe articole pe o anume tema. Nu eram implinit, nu terminasem nimic.

Cand vin dimineata de la o nunta, stiu ca totul s-a terminat. Da, o sa mai editez pozele oamenilor, da, o sa ii mai vad cand le predau, dar asta e doar un bonus. Pentru astazi, totul s-a terminat. Peste cateva ore tre sa plec la alta nunta, dar de cele mai multe ori nu pot sa dorm, de nerabdare sa ajung la urmatorul eveniment.

Privirea de invingator tine doar cateva secunde. De cele mai multe ori nu te vede nimeni ca esti regele lumii. E totusi un vis frumos.

Song of the day: Quincy Jones – Lalo Bossa Nova

Majoritatea care il cunosc pe Quincy il stiu pentru tema din 007 alea vechi, tot o bossa nova, numai ca una numita soul. Asta e mult mai misto, si optimista zic eu

Nu am gasit link de youtube, asa ca am uploadat fisierul pe trilulilu.

Daca nu cauti, sunt extrem de putine sanse sa gasesti. Dar daca nu vrei sa gasesti? Ce sa faci sa te lase lumea in pace? Pe cine sa incerci sa convingi ca stii ce e mai bine pentru tine? Ca nu vrei ajutorul lor, ca incercarea de a te autodistruge e voluntara si luata dupa mii de clipe de gandire? Inainte aveam o idee destul de romantica despre prieteni si prietena in general. Ma gandeam la ceva foarte simplu, si in mintea mea avea si sens.

Se da o situatie extrema, un râu de lavă ce curge prin oras. Mai e un singur pod, ultimul, iar comandantul armatei e prietenul tau. Dintr-un grup de anonimi te lasa pe tine sa treci, cam asta insemna prietenia pentru mine. Din pacate lucrurile sunt un pic mai complicate. Prietenul e acela care nu te lasa sa te autodistrugi. E acela care iti spune sa te gandesti obiectiv atunci cand nu vezi decat rosu in fata ochilor.

Am regasit o melodie geniala. Stiu ca spun asta destul de des, dar imi place sa cred ca am si dreptate.

Jimmy Eat World – Sweetness

BTW, v-am zis ca vreau sa mor?

E destul de ciudat cum ne completam unii pe altii. Cum devenim prin interactiune. Cum reusim sa incropim mici legaturi, gesturi noi, doar pentru a putea simti ca apartinem de ceva. Blogurile nu sunt o parte majora a vietii mele, ba chiar cred ca au intervenit doar in momentele mele cele mai triste. Acum 2-3 ani, cand la fel de singur eram, incercam sa apartin unei comunitati in crestere. Acum la fel, prin pierderea ei, incerc sa imi revin. Incerc sa stau pe picioarele mele, care din pacate s-au atrofiat. Imi trebuie un cadru stabil, cu care sa ma plimb, sa scrutez asperitatile drumului. Blogurile nu imi ofera asta, ci doar un mod de a ma refula. Sunt unele lucruri ce nu i le zici nici celui mai bun prieten, sau frate. Eu le-am scris aici, majoritatea sunt ascunse, dar exista

Saptamana asta am facut treaba mai tot timpul. Pentru ca sa nu fac doar un singur lucru, in general ascult muzica, deseori destul de tare, pentru ca sa ma pierd de toti si de toate. Si pentru ca imi place sa incerc inainte sa iau, ascult online, si iau doar ce imi place. Deseori am dat skip la melodia asta Sigur Rós : Von . Nu pentru ca nu imi placea, ci pentru ca nu imi inspira incredere, iar poza din dreptul ei ma facea sa cred ca o sa am de-a face cu niste poponari. Aseara, din blog in blog, am dat peste cineva caruia ii placea Sigur Ros, chiar modificase o poza in PS ca sa exprime mai bine decat miile sale de cuvinte ceea ce formatia asta ii inspira. La momentul cand citeam chestia asta, desi era o fotografie destul de pasnica, imi imaginam nuj ce formatie de rocareala, ţipete si alte cele. De-asta nici nu m-am interesat, doar am zambit ingaduitor si am trecut mai departe. Nu imi amintesc cum se numea tipul, si nici blogul lui cum se numea, si imi pare rau pentru asta. Ideea e ca azi, dand peste Sigur Ros, am zis ca tre sa incerc sa o ascult. Nu e nimic inteligibil, majoritatea sunt doar sunete, dar suna atat de bine! Acum am inceput sa iau albumul, aud ce are de oferit. Nu stiu daca imi place, sau o sa ramana doar melodia asta, dar sunt optimist din punctu asta de vedere. Iata cum imi revine modjo-ul. Stiu ca muzica m-a ajutat toata perioada asta, si stiu ca inca nu s-a terminat. Dar e cu mult mai suportabil.

Song of the day nu poa sa fie alta :  Sigur Rós – Von

Uitati-va si voi la ei, don’t they look gay? Cum zgarma ei in muşchiu ala.

Nu, nu la fel ca JubJub, nici nu e o dorinta, sau ma rog, nu mai e. Pur si simplu sunt uimit de corpul meu, care, desi departe de a fi in vreun fel atletic, suporta cu stoicism tot ce il pun eo sa faca. De cateva saptamani muncesc din ce in ce mai mult, de cand am fost anuntat ca tre sa preiau o parte din atributiile Robertei. De obicei nu sunt obosit, chiar si dupa un weekend dublu, dar de cateva zile simt ca ma sfarsesc. Probabil e din cauza caldurii, nu prea ne intelegem noi. De hranit oricum nu ma hranesc, trec zilele fara sa manc ceva. Si nu e pentru ca nu am ce, sau nu mi-e foame, doar mi-e o sila de tot. Ca marturie a sfarsitului meu cert e doar o tuse tabagistica (ultima tigara clasa a 12-a inainte de BAC proba romana oral) care ma seaca zilnic. Nu expectorez, nu am mari probleme, decat tusesc si imi vine sa imi vars matele ( de multe ori chiar asa se intampla). Sper sa mor totusi pana se termina caldura. Sau pana la toamna. Sau pana la urmatoarea nunta.

Va ziceam inainte ca ma simt urat, in ultima vreme nici nu ma mai uit in oglinda. Stiu ce jeg de om sunt. Mi-ar fi placut sa nu am familie, nici prieteni, ca sa ma fi putut arunca in seara aia.

Song of the very long day: U2 – City of blinding lights

Nu sunt un mare fan al baietilor, mai ales din cauza lui Bono, si a purtarii sale Maica Tereza. Dar au cateva cantece angelice, iar acesta e cel putin idilic. De adormit in căpiţe de fân, cu ochii spre luna, visand la noptile toride din oras.

PS mi s-au futut castile, se mai aude doar stanga. Astea m-au tinut 4 luni cred . Gotta move on sometimes

Eram destul de blamat cand foloseam replica asta. Desi nu are nicio legatura cu manelistul, expresia doar inlocuieste “misto” sau “marfa”, mai mult pentru diversificare. Dar nu asta era ideea.

In ultima vreme am inceput sa visez ciudat. De la scene violente asupra unor cunoscuti, dar si necunoscuti, aseara am visat un al treilea razboi mondial. Zic aseara dar defapt doar acu cateva minute, REM declansandu-se doar in ultima parte a somnului. Eram pe undeva in America, student la nuj ce facultate ilustra. Incep sa apara zvonuri de protestatari care marsaluiesc pentru nuj ce drepturi. Guvernul american ia masuri, multimile devin tot mai mari, se recurge la violenta. Populatia e ultragiata, panica, isterie, etc. Chiar isi schimba hainele, protestatarii sunt imbracati in negru, politia e in alb. Io, aflandu-ma de partea binelui, tot in alb sunt, tip, ma gandesc, ma chinui. Aflu in cele din urma ca isteria plecase de la un profesor ce ar fi avut o idee privind noua ordine mondiala, il confrunt, imi rade in nas, il omor. Vin istericii dupa mine, fug, scap de ei, ii impusc cu shotgunu in faţă. Ce e interesant e ca visul avea si tente de comedie, de exemplu aflu sanctuar intr-un fel de biserica. Aia rai erau stransi intr-un cerc in fata bisericii, si murmurau. Ma primeste o calugarita, imbracata in alb, iar inauntru erau niste copii, la fel imbracati in alb, stateau la pupitre si scriau lectii. Pana la urma ajung intr-o camera adiacenta, unde se intalnea un mare consiliu. Dupa ce intru aflu ca defapt erau satanisti (nu nihilisti ca cei de afara), si fug cat mai repede de acolo. Cand visez si ma trezesc, sunt cateva momente in care ma hotarasc daca visul e destul de interesant ca sa il continuu, sau ma trezesc. M-am decis sa ma trezesc, pentru ca azi aveam destula treaba. Ce ma deranjeaza la genul de vise nu este violenta din ele, nici macar ideile care probabil sunt franturi furate din filme, ci este usurinta cu care omor, sau cat de bine ma simt in timp ce, sau dupa (chiar daca crimele sunt justificate de o ratiune din timpul visului). Probabil sunt nebun, ca geniu sigur nu am cum sa fiu.

Song of the day : Girls Aloud – Jump (for my love)

O melodie geniala. Din cate imi amintesc, cu asta s-au lansat fetele, care sunt erau castigatoare ale unui megastar sau ceva de genu din uk.

In general era o replica spusa duminica dimineata. Dar cum tre sa lucrez in weekend, incerc sa imi satisfac poftele vinerea. Ce daca sambata si duminica muncesc toata ziua si dorm 2h. Ce daca ma trezesc cu o durere fenomenala de cap, lehamite totala de viata si de toti, tot tre sa zambesc frumos cand le fac poze la idioti. Am observat ca in ultima vreme am inceput sa beau mai mult. Nu e un concurs, nu incerc sa dovedesc nimanui nimic. Pur si simplu ma ajuta sa uit. Nu imi amintesc cum ajung acasa, unde mi-am lasat telefonul, dar macar nu tin minte ce a fost.

Song of the day: Lindsay Lohan – I want you to want me

cover dupa celebrul cantec…e destul de fun. merge pt o zi de sambata