Geo este ReGeLe!

Ca un harciog strang lucruri. Probabil de-asta sunt si destul de dezordonat. Pe biroul meu e o colectie inimaginabila de junk. Pozitiv e ca la un timp predefinit, strang tot si arunc. La fel am facut si cu muzica o data. Mii de melodii, sterse doar pentru ca aveam chef de ceva nou. Am regretat mult timp dupa, am cautat melodii ce le indrageam enorm. Imi doream extrem de mult sa fie numai a mea. Atat de mult incat nu concepeam sa ies in cluburi cu ea. Nu pentru ca nu ne distram impreuna, nu pentru ca nu ne-am fi inteles, doar pentru ca innebuneam cand cineva se uita la ea cu pofte. Pentru ca era numai a mea. Cand mi-a zis ca nu mai vrea sa fie a mea, cand mi-a dat papucii si a zis ca totul intre noi a murit, am innebunit. Vorbeam singur, mult si repede, plangeam necontrolabil. Si acum cand scriu asta mi-au dat deja cateva lacrimi. Si e ciudat, pentru ca io nu eram omul care sa planga. Aveam deseori dubii ca ma mai iubeste, si chiar nu am facut nimic pentru a o pastra. Nu prea m-am implicat, cel putin in ultima parte a relatiei, pentru ca stiam ca are un program foarte incarcat. De cand capatase independenta financiara si se reapucase de wow, nu mai indrazneam sa o deranjez cu chestii. Ma straduiam doar sa fiu, in unele dimineti cand imi permitea, alaturi de ea. Am pornit de la harciogul din mine, si dorinta lui de a controla cat mai mult. Acum am o melodie geniala, regasita dupa multe mii de cantece ascultate in ultima vreme (cam 6000 conform site-ului
). Si nu suport sa ma despart de ea, sa o impart cu lumea. Cand mi-a fost luat totul, am revenit la trecut. Cand am observat ca trecutul meu era extrem de schimbat, iar vechile cunostinte nu mai au timp de mine, am indraznit sa ma uit la viitor. Cand am vazut ca viitorul fara ea nu prea are noima, am incercat sa ma autodistrug, si dupa cum vad, partial am si reusit. Mi-a ramas doar prezentul, in care ma balacesc morbid. Beau cat mai mult ca sa uit. Nu mananc pentru ca sa ma pedepsesc. Vomit de cateva ori pe zi, pentru ca mi-e rau. Nuj daca v-am mai zis, dar vreau sa mor.

Ar fi patetic daca dupa atata peroratie v-as pune melodia care a pornit postul.

Song of the day nu e melodia aia, ci e o melodie de ducă. Acum multi ani, strabateam soselele din comuna bunicilor cu bicicleta din dotare. Ajunsesem la peste 30km zilnic, de-asta capatasem si o oarecare rezistenta fizica. Oricum, ca sa ne facem calatoriile cat mai agreabile, am adus de la bucuresti radiouri gen pix. Nu prea prindeam posturi pe-acolo, asa ca ne-am luat primul cd-player. Nu era de firma, si cam sarea daca dadeai in gropi, probabil avea bufferul extrem de mic. Dar cand coboram un deal cu viteza mare, Cu mainile in aer si muzica asta in cap, mi se parea ca ating cerul.

Crystal Method ft. John Garcia – Born Too Slow

Just a little too sloooow

Eram destul de blamat cand foloseam replica asta. Desi nu are nicio legatura cu manelistul, expresia doar inlocuieste “misto” sau “marfa”, mai mult pentru diversificare. Dar nu asta era ideea.

In ultima vreme am inceput sa visez ciudat. De la scene violente asupra unor cunoscuti, dar si necunoscuti, aseara am visat un al treilea razboi mondial. Zic aseara dar defapt doar acu cateva minute, REM declansandu-se doar in ultima parte a somnului. Eram pe undeva in America, student la nuj ce facultate ilustra. Incep sa apara zvonuri de protestatari care marsaluiesc pentru nuj ce drepturi. Guvernul american ia masuri, multimile devin tot mai mari, se recurge la violenta. Populatia e ultragiata, panica, isterie, etc. Chiar isi schimba hainele, protestatarii sunt imbracati in negru, politia e in alb. Io, aflandu-ma de partea binelui, tot in alb sunt, tip, ma gandesc, ma chinui. Aflu in cele din urma ca isteria plecase de la un profesor ce ar fi avut o idee privind noua ordine mondiala, il confrunt, imi rade in nas, il omor. Vin istericii dupa mine, fug, scap de ei, ii impusc cu shotgunu in faţă. Ce e interesant e ca visul avea si tente de comedie, de exemplu aflu sanctuar intr-un fel de biserica. Aia rai erau stransi intr-un cerc in fata bisericii, si murmurau. Ma primeste o calugarita, imbracata in alb, iar inauntru erau niste copii, la fel imbracati in alb, stateau la pupitre si scriau lectii. Pana la urma ajung intr-o camera adiacenta, unde se intalnea un mare consiliu. Dupa ce intru aflu ca defapt erau satanisti (nu nihilisti ca cei de afara), si fug cat mai repede de acolo. Cand visez si ma trezesc, sunt cateva momente in care ma hotarasc daca visul e destul de interesant ca sa il continuu, sau ma trezesc. M-am decis sa ma trezesc, pentru ca azi aveam destula treaba. Ce ma deranjeaza la genul de vise nu este violenta din ele, nici macar ideile care probabil sunt franturi furate din filme, ci este usurinta cu care omor, sau cat de bine ma simt in timp ce, sau dupa (chiar daca crimele sunt justificate de o ratiune din timpul visului). Probabil sunt nebun, ca geniu sigur nu am cum sa fiu.

Song of the day : Girls Aloud – Jump (for my love)

O melodie geniala. Din cate imi amintesc, cu asta s-au lansat fetele, care sunt erau castigatoare ale unui megastar sau ceva de genu din uk.