Geo este ReGeLe!

Presedintele Yahoo …

Am primit cu totii massuri idioate despre un serviciu ce se va inchide, asa ca sunt uimit de fiecare data cand primesc ceva oficial. Prima oara a fost photos.yahoo.com, care s-a inchis cu surle si trambite. Si pentru ca aveam o gramajoara de poze pe acolo, yahoo m-a anuntat ca pot sa imi transfer pozele, moca, la un serviciu de gen agreat de ei. Recunosc faptul ca am ales Flickr doar pentru ca era primul pe lista, dar acum ma felicit, pentru ca pot sa ma loghez acolo cu userul de yahoo (Nu stiam ca e detinut de yahoo). Azi primesc insa o instiintare bizara: se inchide Yahoo Briefcase. Aici chiar nu am nimic, si mi se pare trivial un serviciu de filehosting ce are capacitate de 30 mega in era fbx.ro. Dar presupun ca atunci cand tot spatiul de pe yahoo mail era 30 mega si filtram mailurile, un asemenea serviciu era bun.

Song of the day il ascult de ceva vreme, dupa ce am vazut un viral cu Brittain’s got talent, un show din Marea Britanie cu entertaineri geniali(nu doar cu si despre cantareti, but with peoples that actually do shit)

Singing in The Rain

Youtube link here

Vineri a fost 13. Vineri am vazut-o. Mi s-au taiat subit picioarele. Am reusit sa ajung pe bancuta de langa liceu, si am stat pur si simplu. M-a sunat. Nu voiam sa ii raspund, voiam sa fiu rau, voiam sa o injur. Dar nu sunt io omu ala. Am raspuns, am vorbit, am rabufnit. M-am corectat, mi-am verificat suflul, am inceput sa vorbim generalitati. Imi spune ca si ea s-a simtit la fel, schimb subiectul spre scoala. Am salutat-o si am inchis. De ce tocmai vineri? A trecut atata timp in care nu ne-am vazut. Ca ochii ce nu se vad sa se uite mai repede, nici macar nu am sunat-o. Mi-a fost extrem de rau zilele astea. Inainte. Si acum parca e si mai rau. Vineri a fost ziua lu Tony. Trebuia sa ma distrez, sa ma simt bine, sa ma bucur pentru prietenul meu. Si cu toate astea, am stat in coltul meu, nu am comunicat cu nimeni. Am baut cola dupa cola simtind acidul zgarmanand si mai tare in stomac. Din ce am citit pe net, si parca si Lory mi-a zis, s-ar putea sa am ulcer. Am cautat simptome, si le cam implinesc pe toate. Ba chiar de vineri dimineata, am intrat intr-o faza cvasi-terminala si anume acu nu mai borasc acid gastric, un lichid spumos alb care ma arde pe gat, ci este impreunat cu sange. Probabil a inceput sa atace peretii stomacului. Sper sa mor. Revenind la vineri seara, toata lumea a observat comportamentul ciudat. Io nu eram asa, io radeam si glumeam in orice conditii, io eram optimistul grupului. Deseori imi e si mie dor de omul ce eram, dar sunt sigur ca a murit, si sper sa il urmez in curand. Din timp in timp urcam spre baie si coboram sovaielnic cu lacrimi in ochi. Nu plangeam, asta se intampla doar acasa, doar vomitam. Imi blestemam zilele si intestinele si speram ca inima sa se opreasca din batai exact cand luam vasul in brate, ca si moartea sa fie rusinoasa la fel cum ma simteam io atunci. Tusa de care vorbeam deunazi se pare ca se trage tot din asta. Nu inteleg nici io bine cum se poate intampla asta, dar cert e ca se intampla. Si e destul de enervanta. Dar probabil ca atunci cand o sa ma lase nu o sa mai conteze.

Vineri a fost 13, si ce a fost n-o sa mai fie. Prin viata trecem si lasam dare pe asfalt cu creta. Vine ploaia, le sterge negura timpurilor, nu se mai vad. Dar tu stii ca au fost, au fost adanci, si mari si colorate. Si pentru tine e de ajuns.

Eram destul de blamat cand foloseam replica asta. Desi nu are nicio legatura cu manelistul, expresia doar inlocuieste “misto” sau “marfa”, mai mult pentru diversificare. Dar nu asta era ideea.

In ultima vreme am inceput sa visez ciudat. De la scene violente asupra unor cunoscuti, dar si necunoscuti, aseara am visat un al treilea razboi mondial. Zic aseara dar defapt doar acu cateva minute, REM declansandu-se doar in ultima parte a somnului. Eram pe undeva in America, student la nuj ce facultate ilustra. Incep sa apara zvonuri de protestatari care marsaluiesc pentru nuj ce drepturi. Guvernul american ia masuri, multimile devin tot mai mari, se recurge la violenta. Populatia e ultragiata, panica, isterie, etc. Chiar isi schimba hainele, protestatarii sunt imbracati in negru, politia e in alb. Io, aflandu-ma de partea binelui, tot in alb sunt, tip, ma gandesc, ma chinui. Aflu in cele din urma ca isteria plecase de la un profesor ce ar fi avut o idee privind noua ordine mondiala, il confrunt, imi rade in nas, il omor. Vin istericii dupa mine, fug, scap de ei, ii impusc cu shotgunu in faţă. Ce e interesant e ca visul avea si tente de comedie, de exemplu aflu sanctuar intr-un fel de biserica. Aia rai erau stransi intr-un cerc in fata bisericii, si murmurau. Ma primeste o calugarita, imbracata in alb, iar inauntru erau niste copii, la fel imbracati in alb, stateau la pupitre si scriau lectii. Pana la urma ajung intr-o camera adiacenta, unde se intalnea un mare consiliu. Dupa ce intru aflu ca defapt erau satanisti (nu nihilisti ca cei de afara), si fug cat mai repede de acolo. Cand visez si ma trezesc, sunt cateva momente in care ma hotarasc daca visul e destul de interesant ca sa il continuu, sau ma trezesc. M-am decis sa ma trezesc, pentru ca azi aveam destula treaba. Ce ma deranjeaza la genul de vise nu este violenta din ele, nici macar ideile care probabil sunt franturi furate din filme, ci este usurinta cu care omor, sau cat de bine ma simt in timp ce, sau dupa (chiar daca crimele sunt justificate de o ratiune din timpul visului). Probabil sunt nebun, ca geniu sigur nu am cum sa fiu.

Song of the day : Girls Aloud – Jump (for my love)

O melodie geniala. Din cate imi amintesc, cu asta s-au lansat fetele, care sunt erau castigatoare ale unui megastar sau ceva de genu din uk.

Ma gandeam de mult ca imi fac io una singur. Nu am avut chef, nu sunt in niciun caz original, asa ca folosesc una facuta de altii. Le las linkurile la sfarsit, sa se vada ca nu e opera proprie.

De multe ori am un sentiment de regret pentru lucrurile ce au fost. Intr-o aureola sclipitoare imi amintesc de primu meu site in flash, cum am invatat ca google a invatat mai nou flash, orele petrecute in tutoriale video pt prosti. Imi amintesc tema primului meu blog, care se pare ca nu mai e compatibila cu 2.3 (aveam 1.5 atunci).

Despre asta e vorba pana la urma. Ai ceva, probabil ca nu esti multumit si stii ca intr-o buna zi vei avea ceva mai bun. Vrei o schimbare bruscă, dar ca de obicei, se întâmplă treptat. Ajungi într-o bună zi să îţi dai seama ca te-ai schimbat şi tu şi dorinţele tale. Îţi aminteşti de cît de bine era, sperând la ce va fi, şi plângi când vezi cum e acum. Probabil că în viitor va fi mai bine.

Un nou feel good song

Crowded House – She Called Up

yutubeee

Muzica mai mult o simt. In ultima vreme am inceput sa o aud din ce in ce mai prost, probabil boxele de asta vara si castile earbud nu au ajutat foarte mult. Muzica o simt, imi place, e o parte din mine in foarte multe ocazii. Cel mai mult imi place cand o simt in abdomen. Pulseaza frenetic. Imi plac melodiile cu rpm foarte mare, imposibil de urmat cu corpul. Imi place sa nu ma mai simt.

Intr-unul din posturile de anul trecut, de pe cealalta platforma, ma plangeam ca incep sa ma prostesc. Rau. Sentimentul e din ce in ce mai acerb cu trecerea timpului. Nasol e ca sunt destul de comod incat sa nu fac nimic sa impiedic aplatizarea creerelui, acelasi sentiment de delasare care a creat burtica de berica. Gras, chel, mai mult ca sigur cu ochelari. In mai putin de 5 ani. Probabil ca o sa fiu ratatul care danseaza nebuneste. Nici atunci nu o sa imi pese.

Song of the day

System Of A Down – I-E-A-I-A-I-O - and yes, we light up the sky

yutube

Cred ca e a sasea oara cand incep. Primele dati mi-am sters baza de date din prostie sau nestiinta (Sunt aproape sigur ca asa se va intampla si acum).

Om vedea noi ce iese.