Daca nu cauti, sunt extrem de putine sanse sa gasesti. Dar daca nu vrei sa gasesti? Ce sa faci sa te lase lumea in pace? Pe cine sa incerci sa convingi ca stii ce e mai bine pentru tine? Ca nu vrei ajutorul lor, ca incercarea de a te autodistruge e voluntara si luata dupa mii de clipe de gandire? Inainte aveam o idee destul de romantica despre prieteni si prietena in general. Ma gandeam la ceva foarte simplu, si in mintea mea avea si sens.
Se da o situatie extrema, un râu de lavă ce curge prin oras. Mai e un singur pod, ultimul, iar comandantul armatei e prietenul tau. Dintr-un grup de anonimi te lasa pe tine sa treci, cam asta insemna prietenia pentru mine. Din pacate lucrurile sunt un pic mai complicate. Prietenul e acela care nu te lasa sa te autodistrugi. E acela care iti spune sa te gandesti obiectiv atunci cand nu vezi decat rosu in fata ochilor.
Am regasit o melodie geniala. Stiu ca spun asta destul de des, dar imi place sa cred ca am si dreptate.
Jimmy Eat World – Sweetness
BTW, v-am zis ca vreau sa mor?
E destul de ciudat cum ne completam unii pe altii. Cum devenim prin interactiune. Cum reusim sa incropim mici legaturi, gesturi noi, doar pentru a putea simti ca apartinem de ceva. Blogurile nu sunt o parte majora a vietii mele, ba chiar cred ca au intervenit doar in momentele mele cele mai triste. Acum 2-3 ani, cand la fel de singur eram, incercam sa apartin unei comunitati in crestere. Acum la fel, prin pierderea ei, incerc sa imi revin. Incerc sa stau pe picioarele mele, care din pacate s-au atrofiat. Imi trebuie un cadru stabil, cu care sa ma plimb, sa scrutez asperitatile drumului. Blogurile nu imi ofera asta, ci doar un mod de a ma refula. Sunt unele lucruri ce nu i le zici nici celui mai bun prieten, sau frate. Eu le-am scris aici, majoritatea sunt ascunse, dar exista 
Saptamana asta am facut treaba mai tot timpul. Pentru ca sa nu fac doar un singur lucru, in general ascult muzica, deseori destul de tare, pentru ca sa ma pierd de toti si de toate. Si pentru ca imi place sa incerc inainte sa iau, ascult online, si iau doar ce imi place. Deseori am dat skip la melodia asta Sigur Rós : Von . Nu pentru ca nu imi placea, ci pentru ca nu imi inspira incredere, iar poza din dreptul ei ma facea sa cred ca o sa am de-a face cu niste poponari. Aseara, din blog in blog, am dat peste cineva caruia ii placea Sigur Ros, chiar modificase o poza in PS ca sa exprime mai bine decat miile sale de cuvinte ceea ce formatia asta ii inspira. La momentul cand citeam chestia asta, desi era o fotografie destul de pasnica, imi imaginam nuj ce formatie de rocareala, ţipete si alte cele. De-asta nici nu m-am interesat, doar am zambit ingaduitor si am trecut mai departe. Nu imi amintesc cum se numea tipul, si nici blogul lui cum se numea, si imi pare rau pentru asta. Ideea e ca azi, dand peste Sigur Ros, am zis ca tre sa incerc sa o ascult. Nu e nimic inteligibil, majoritatea sunt doar sunete, dar suna atat de bine! Acum am inceput sa iau albumul, aud ce are de oferit. Nu stiu daca imi place, sau o sa ramana doar melodia asta, dar sunt optimist din punctu asta de vedere. Iata cum imi revine modjo-ul. Stiu ca muzica m-a ajutat toata perioada asta, si stiu ca inca nu s-a terminat. Dar e cu mult mai suportabil.
Song of the day nu poa sa fie alta : Sigur Rós – Von
Uitati-va si voi la ei, don’t they look gay? Cum zgarma ei in muşchiu ala. 
Vezi cum faci, asta ar trebui sa te tina toata viata. Nu, nu e o masina, nu e un apartament. Nu e nici macar o nenorocita pereche de adibasi. E amintirea. Imi e frica de uitare. Imi e frica de faptul ca intr-o zi o sa ma trezesc si numele ei nu va mai fi pe buze. As minti daca as spune ca este in fiecare zi, sau ca in acele timpuri era. Dar era majoritar. Asa ca vezi cum faci baiete, iti dozezi sinapsele sa reactioneze numai la anumiti stimuli. Da-te-n cacat, oricum nu ai nimic de pierdut. Oricum esti uitat, fumat, perimat. Ca un hârciog aduni amintiri, le pretuiesti, si pentru ce? Sa iti reaminteasca ce prost ai fost. Mars la cacat!
Cel mai nasol e atunci cineva vrea ca tu sa uiti. Sa treci mai departe. Sa nu te mai gandesti la asta. De parca poti sa sari un gardulet, si pe cealalta parte sa nu mai fie acelasi cer, acelasi aer, aceleasi flori de cacat de tei cu mirosul lor imbatator. Peste gard e aceeasi lume, dar fara ea. Dar fara ea, mai conteaza?
13 - June 17th, 2008
Vineri a fost 13. Vineri am vazut-o. Mi s-au taiat subit picioarele. Am reusit sa ajung pe bancuta de langa liceu, si am stat pur si simplu. M-a sunat. Nu voiam sa ii raspund, voiam sa fiu rau, voiam sa o injur. Dar nu sunt io omu ala. Am raspuns, am vorbit, am rabufnit. M-am corectat, mi-am verificat suflul, am inceput sa vorbim generalitati. Imi spune ca si ea s-a simtit la fel, schimb subiectul spre scoala. Am salutat-o si am inchis. De ce tocmai vineri? A trecut atata timp in care nu ne-am vazut. Ca ochii ce nu se vad sa se uite mai repede, nici macar nu am sunat-o. Mi-a fost extrem de rau zilele astea. Inainte. Si acum parca e si mai rau. Vineri a fost ziua lu Tony. Trebuia sa ma distrez, sa ma simt bine, sa ma bucur pentru prietenul meu. Si cu toate astea, am stat in coltul meu, nu am comunicat cu nimeni. Am baut cola dupa cola simtind acidul zgarmanand si mai tare in stomac. Din ce am citit pe net, si parca si Lory mi-a zis, s-ar putea sa am ulcer. Am cautat simptome, si le cam implinesc pe toate. Ba chiar de vineri dimineata, am intrat intr-o faza cvasi-terminala si anume acu nu mai borasc acid gastric, un lichid spumos alb care ma arde pe gat, ci este impreunat cu sange. Probabil a inceput sa atace peretii stomacului. Sper sa mor. Revenind la vineri seara, toata lumea a observat comportamentul ciudat. Io nu eram asa, io radeam si glumeam in orice conditii, io eram optimistul grupului. Deseori imi e si mie dor de omul ce eram, dar sunt sigur ca a murit, si sper sa il urmez in curand. Din timp in timp urcam spre baie si coboram sovaielnic cu lacrimi in ochi. Nu plangeam, asta se intampla doar acasa, doar vomitam. Imi blestemam zilele si intestinele si speram ca inima sa se opreasca din batai exact cand luam vasul in brate, ca si moartea sa fie rusinoasa la fel cum ma simteam io atunci. Tusa de care vorbeam deunazi se pare ca se trage tot din asta. Nu inteleg nici io bine cum se poate intampla asta, dar cert e ca se intampla. Si e destul de enervanta. Dar probabil ca atunci cand o sa ma lase nu o sa mai conteze.
Vineri a fost 13, si ce a fost n-o sa mai fie. Prin viata trecem si lasam dare pe asfalt cu creta. Vine ploaia, le sterge negura timpurilor, nu se mai vad. Dar tu stii ca au fost, au fost adanci, si mari si colorate. Si pentru tine e de ajuns.
Nu, nu la fel ca JubJub, nici nu e o dorinta, sau ma rog, nu mai e. Pur si simplu sunt uimit de corpul meu, care, desi departe de a fi in vreun fel atletic, suporta cu stoicism tot ce il pun eo sa faca. De cateva saptamani muncesc din ce in ce mai mult, de cand am fost anuntat ca tre sa preiau o parte din atributiile Robertei. De obicei nu sunt obosit, chiar si dupa un weekend dublu, dar de cateva zile simt ca ma sfarsesc. Probabil e din cauza caldurii, nu prea ne intelegem noi. De hranit oricum nu ma hranesc, trec zilele fara sa manc ceva. Si nu e pentru ca nu am ce, sau nu mi-e foame, doar mi-e o sila de tot. Ca marturie a sfarsitului meu cert e doar o tuse tabagistica (ultima tigara clasa a 12-a inainte de BAC proba romana oral) care ma seaca zilnic. Nu expectorez, nu am mari probleme, decat tusesc si imi vine sa imi vars matele ( de multe ori chiar asa se intampla). Sper sa mor totusi pana se termina caldura. Sau pana la toamna. Sau pana la urmatoarea nunta.
Va ziceam inainte ca ma simt urat, in ultima vreme nici nu ma mai uit in oglinda. Stiu ce jeg de om sunt. Mi-ar fi placut sa nu am familie, nici prieteni, ca sa ma fi putut arunca in seara aia.
Song of the very long day: U2 – City of blinding lights
Nu sunt un mare fan al baietilor, mai ales din cauza lui Bono, si a purtarii sale Maica Tereza. Dar au cateva cantece angelice, iar acesta e cel putin idilic. De adormit in căpiţe de fân, cu ochii spre luna, visand la noptile toride din oras.
PS mi s-au futut castile, se mai aude doar stanga. Astea m-au tinut 4 luni cred . Gotta move on sometimes
A fost un meci destul de bun. Io unul ma asteptam la un rezultat prost, asa cum m-am asteptat sa avem mari fitze (Mutu) pe teren. Sunt placut surprins ca ceilalti au ascultat in principiu si au ramas in aparare, oricum o tactica extrem de buna, penetrabila uneori, dar nimeni nu e perfect. Mai ales impotriva Frantei.
Mi-am luat cutiuta x, sunt super uber mega happy, dar nu prea am timp sa ma joc. Poate noptile sau in momentele moarte de randare.
Nu credeam ca o sa imi fie asa de greu, dar ma simt foarte singur. Nu e vina celorlalti ca au prietene, sau ca fac ceva cu timpul lor, ca isi traiesc tineretea. Dar sunt singur si mi-e teama. Sper sa ma gaseasca cineva sa aiba grija de mine, caci eu nu cred ca as mai avea incredere sa mai incerc ceva. Ma simt extrem de urat. Mi-e rusine cu mult din mine, si sunt mandru cu atat de putine. Mi-e dor, dar se pare ca nu am de cine.
Hai Romania, hai Geo.
song of the day, o sa fie ceva foarte drag mie.
acum foarte mult timp, in indepartata Oltenie, niste baieti veneau de la discoteca. Ascultasera toata noaptea manele, si toate porcariile ce erau la discotecacomunala, si erau chiar fericiti, din prisma multelor beri si fete ce li se perindasera prin fatza. cert e ca tele 7 abc, un post care dadea noaptea muzica, mai ales in declinul ultimilor ani, avea melodia asta. si precum stiam ca au o caseta ce se repeta, am mai stat 1h sa mai ascult din nou melodia. e nou regasita de mine, si tin la ea doar pentru amintirile ce imi provoaca. oricum e un super cantec
Deftones – Digital Bath
Eram destul de blamat cand foloseam replica asta. Desi nu are nicio legatura cu manelistul, expresia doar inlocuieste “misto” sau “marfa”, mai mult pentru diversificare. Dar nu asta era ideea.
In ultima vreme am inceput sa visez ciudat. De la scene violente asupra unor cunoscuti, dar si necunoscuti, aseara am visat un al treilea razboi mondial. Zic aseara dar defapt doar acu cateva minute, REM declansandu-se doar in ultima parte a somnului. Eram pe undeva in America, student la nuj ce facultate ilustra. Incep sa apara zvonuri de protestatari care marsaluiesc pentru nuj ce drepturi. Guvernul american ia masuri, multimile devin tot mai mari, se recurge la violenta. Populatia e ultragiata, panica, isterie, etc. Chiar isi schimba hainele, protestatarii sunt imbracati in negru, politia e in alb. Io, aflandu-ma de partea binelui, tot in alb sunt, tip, ma gandesc, ma chinui. Aflu in cele din urma ca isteria plecase de la un profesor ce ar fi avut o idee privind noua ordine mondiala, il confrunt, imi rade in nas, il omor. Vin istericii dupa mine, fug, scap de ei, ii impusc cu shotgunu in faţă. Ce e interesant e ca visul avea si tente de comedie, de exemplu aflu sanctuar intr-un fel de biserica. Aia rai erau stransi intr-un cerc in fata bisericii, si murmurau. Ma primeste o calugarita, imbracata in alb, iar inauntru erau niste copii, la fel imbracati in alb, stateau la pupitre si scriau lectii. Pana la urma ajung intr-o camera adiacenta, unde se intalnea un mare consiliu. Dupa ce intru aflu ca defapt erau satanisti (nu nihilisti ca cei de afara), si fug cat mai repede de acolo. Cand visez si ma trezesc, sunt cateva momente in care ma hotarasc daca visul e destul de interesant ca sa il continuu, sau ma trezesc. M-am decis sa ma trezesc, pentru ca azi aveam destula treaba. Ce ma deranjeaza la genul de vise nu este violenta din ele, nici macar ideile care probabil sunt franturi furate din filme, ci este usurinta cu care omor, sau cat de bine ma simt in timp ce, sau dupa (chiar daca crimele sunt justificate de o ratiune din timpul visului). Probabil sunt nebun, ca geniu sigur nu am cum sa fiu.
Song of the day : Girls Aloud – Jump (for my love)
O melodie geniala. Din cate imi amintesc, cu asta s-au lansat fetele, care sunt erau castigatoare ale unui megastar sau ceva de genu din uk.
In general era o replica spusa duminica dimineata. Dar cum tre sa lucrez in weekend, incerc sa imi satisfac poftele vinerea. Ce daca sambata si duminica muncesc toata ziua si dorm 2h. Ce daca ma trezesc cu o durere fenomenala de cap, lehamite totala de viata si de toti, tot tre sa zambesc frumos cand le fac poze la idioti. Am observat ca in ultima vreme am inceput sa beau mai mult. Nu e un concurs, nu incerc sa dovedesc nimanui nimic. Pur si simplu ma ajuta sa uit. Nu imi amintesc cum ajung acasa, unde mi-am lasat telefonul, dar macar nu tin minte ce a fost.
Song of the day: Lindsay Lohan – I want you to want me
cover dupa celebrul cantec…e destul de fun. merge pt o zi de sambata
De obicei nu sunt vindicativ. Dar cum in ultima vreme am inceput sa am probleme cu somnu, cu mancatul la ore normale, cu tinerea mancarii in interiorul stomacului destul de mult incat sa ma hraneasca, cu pofta de viata in general, cu visele care nu imi dau pace nici pe timp de zi, am inceput sa nutresc sentimente nu tocmai crestinesti. Cele mai multe se refera la aproapele meu, indiferent ca il stiu sau nu, am o ura launtrica extrem de dificil de descris, dar care se insumeaza in “MORI DE-TE-N GÂTU MĂ-TII” . Ma imaginez deseori facand lucruri din scenarii hollywoodiene de proasta calitate, iese sangele, mult, extrem de rosu. Nu vreau sa se opreasca starea asta, chiar daca deocamdata e la nivel de “ce-ar fi daca”. Adevarul e ca atunci cand nu ai pentru ce sa lupti, iti bagi pula in ele de sentimente. De-i dreq. Sa moara toti!
Music:
Korn – Trash de pe albumul Issues din 2001. Muzica pe care adormeam cand eram mai mic, la tzara.
” I see the flesh and it smells fresh.
And it’s just there for the taking.
These little girls they make me feel so god damn
exhilarated.
I feel them up, I can’t give it up.
The pain that I’m just erasing. ”
In statele unite doar, dar probabil o sa apara si in romanica in scurt timp. Va avea webcam mai mare, memorie mai multa (1 gb) , touchpad cu functii uzuale, dar din pacate acelasi tip de procesor care papa wati multi . In iunie se vorbeste de incorporarea noului procesor atom de la intel, pe tehnologia revolutionara de 45 nm care va consuma mai putin curent si va avea o putere de procesare mult mai mare. Pretty nifty, eh?
Specificatii Asus Eee PC900
-
Display: 8.9″ 1024 x 600
-
Culoare: Pearl White, Black
-
CPU: Intel Mobile CPU
-
Chipset: Intel Mobile Chipset
-
Memorie: DDR II 1GB
-
Placa video: Intel UMA
-
Spatiu :
-
Web Cam: 1.3 M
-
Dimensiuni: 8.86″(W) x 6.69″(D) x .79″mm~1.33″(H)
-
Greutate : ~1.25 kg
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit. Quisque sed felis. Aliquam sit amet felis. Mauris semper, velit semper laoreet dictum, quam diam dictum urna, nec placerat elit nisl in quam. Etiam augue pede, molestie eget, rhoncus at, convallis ut, eros. Aliquam pharetra. Nulla in tellus eget odio sagittis blandit. Maecenas at nisl. Nullam lorem mi, eleifend a, fringilla vel, semper at, ligula.
