O viata de om

E destul de greu sa te obisnuiesti cu schimbarea. Eu unul am problema asta. Si nu ma refer la cat de catifelata ii e pielea, sau cat de bine saruta, ma refer la momentele de liniste sovaitoare. Momentele in care ma intreb daca e bine ce fac si cum. Iar daca mai am timp sa ma gandesc la asa ceva, sigur nu e bine. Apoi mai e si momentul cand la 11 noaptea te trezesti la crangasi la 41, in statie asteptand. Am inceput sa rad (in sine, nu-s nebun dinăla) de mine si de ce am ajuns. Stiam ca sunt prost, nu a fost o confirmare, a fost ca o trezire din vis. Reveria se terminase, era momentul sa ne ducem acasa.

Cel mai nasol e cand visezi ce muncesti. E momentul in care stii ca serviciul iti controleaza viata si visele. Eu unul m-am trezit amuzat. Viata mea are un sens, inca nu imi place in totalitate care e el, dar la fel ca un curs firav de râu de munte, o sa ma corecteze el inainte sa am eu ocazia. In ultimele luni am invatat atat de multe, a fost o adevarata desteptare. Vreau ca niciodata sa fiu fericit. Nu stiu cum inca, sau cu cine (am o idee sau doua), dar probabil detaliile astea vor fi estompate in curand.

Vara asta am sa ma indragosteeeesc, de tineee!

Song of the day: Amy Winehouse – Tears Dry on Their Own

Toata lumea o stie, stie cate a bagat in ea fetita asta. Melodia e ft buna, la fel ca albumul de pe care face parte

Tags: , , , , ,

Posted in ganduri, muzica



Leave a Reply