Tuată viaţa me

Vezi cum faci, asta ar trebui sa te tina toata viata. Nu, nu e o masina, nu e un apartament. Nu e nici macar o nenorocita pereche de adibasi. E amintirea. Imi e frica de uitare. Imi e frica de faptul ca intr-o zi o sa ma trezesc si numele ei nu va mai fi pe buze. As minti daca as spune ca este in fiecare zi, sau ca in acele timpuri era. Dar era majoritar. Asa ca vezi cum faci baiete, iti dozezi sinapsele sa reactioneze numai la anumiti stimuli. Da-te-n cacat, oricum nu ai nimic de pierdut. Oricum esti uitat, fumat, perimat. Ca un hârciog aduni amintiri, le pretuiesti, si pentru ce? Sa iti reaminteasca ce prost ai fost. Mars la cacat!

Cel mai nasol e atunci cineva vrea ca tu sa uiti. Sa treci mai departe. Sa nu te mai gandesti la asta. De parca poti sa sari un gardulet, si pe cealalta parte sa nu mai fie acelasi cer, acelasi aer, aceleasi flori de cacat de tei cu mirosul lor imbatator. Peste gard e aceeasi lume, dar fara ea. Dar fara ea, mai conteaza?

This entry was posted on Wednesday, June 18th, 2008 at 10:59 am and is filed under ganduri. You can follow any responses to this entry through the comments feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Posted in ganduri



Leave a Reply